O cadă freestanding nu se sprijină pe pereți și nu are nevoie de mască. Stă singură pe pardoseală, ca o piesă de mobilier, și devine aproape întotdeauna elementul central al băii. Tocmai pentru că nu e ascunsă nicăieri, alegerea ei cere mai multă planificare decât în cazul unei căzi clasice: contează forma, distanța față de pereți, locul de unde vine apa și felul în care pleacă scurgerea.
Ce dimensiuni au căzile freestanding
Lungimile întâlnite des sunt 150, 160, 170 și 180 de centimetri, iar lățimea exterioară trece de regulă de 75 sau 80 cm. Diferența față de o cadă încastrată este că pereții unei căzi freestanding sunt mai groși și au adesea margini rotunjite, așa că interiorul util poate fi mai mic decât sugerează dimensiunea exterioară. Merită să compari în fișa tehnică lungimea interioară și adâncimea apei, nu doar cifrele de pe etichetă.
Ca formă, modelele ovale au un aer mai moale și se potrivesc în băile cu linii simple. Cada freestanding dreptunghiulară, cu colțuri ușor rotunjite, se aliniază mai ușor cu faianța și cu mobilierul drept, iar unele modele au spătarul înălțat doar la un capăt, pentru o poziție mai comodă la citit sau la relaxare.
Cât spațiu lași în jurul ei
O cadă de sine stătătoare are nevoie de aer în jur ca să arate bine și ca să poată fi curățată. În practică, se lasă de obicei cel puțin 15 sau 20 de centimetri între cadă și perete, suficient pentru o lavetă sau o perie. Dacă spațiul este mai mic de atât, praful și apa se adună într-un loc greu de atins, iar efectul vizual se pierde.
Pe latura pe care intri în cadă, zona liberă ar trebui să fie generoasă, ca să poți ieși fără să te lovești de lavoar sau de ușă. Înainte de orice decizie, desenează conturul căzii pe pardoseală cu bandă de hârtie și încearcă să te miști în jurul lui.
La perete sau în mijlocul băii
Varianta lipită aproape de perete este mai simplu de realizat: apa vine din peretele din spate, bateria poate fi montată acolo, iar scurgerea rămâne aproape de coloana existentă. Este soluția potrivită pentru băile de bloc sau pentru încăperile înguste, unde o cadă în centru ar bloca trecerea.
Amplasarea în mijlocul băii arată spectaculos, dar presupune o încăpere largă și o pardoseală pregătită special. Aici nu ai un perete în spatele căzii, deci atât alimentarea cu apă, cât și scurgerea trebuie aduse prin pardoseală, înainte de șapă.
Instalațiile: apa și scurgerea
Pentru alimentare există două drumuri. Primul este o baterie montată în peretele din apropiere, cu o pipă suficient de lungă încât jetul să ajungă în interiorul căzii. Al doilea, folosit mai ales când cada stă departe de pereți, sunt bateriile de cadă stative, montate pe pardoseală, care se ridică lângă marginea căzii și au de regulă și o pară de mână. Ele cer un set de racorduri îngropat în pardoseală, pozat înainte de turnarea șapei.
Scurgerea este punctul unde apar frecvent greșeli. Ventilul căzii are o poziție fixă, iar țeava de evacuare trebuie să ajungă exact sub el, cu panta necesară spre coloană. Multe modele vin cu un ventil cu preaplin integrat, dar sifonul trebuie să rămână accesibil pentru curățare.
Greutatea și pardoseala
O cadă plină, cu o persoană în ea, poate cântări câteva sute de kilograme, concentrate pe o suprafață mică. Modelele din acril sunt ușoare și ușor de transportat, în timp ce cele din compozit sau din piatră turnată sunt mai grele și păstrează mai mult timp căldura apei. Pentru clădirile mai vechi sau pentru montajul la etaj în case cu planșeu de lemn, e prudent să ceri părerea unui specialist înainte de a alege un model masiv.
Pardoseala de sub cadă trebuie să fie bine nivelată. Picioarele reglabile sau baza căzii compensează doar abateri mici, iar o cadă care se clatină ajunge repede să piardă etanșarea la ventil.
Ordinea în care decizi
Stabilește întâi locul exact al căzii și dimensiunea care încape cu spațiul liber din jur. Apoi alegi tipul de baterie și abia după aceea se trasează instalațiile. Inversarea acestor pași duce de cele mai multe ori la spart pardoseala a doua oară. Cu planul făcut, poți compara liniștit modelele de căzi de sine stătătoare, ovale sau dreptunghiulare, urmărind în fișa tehnică poziția ventilului și dimensiunile interioare.